Genotipul grupelor de sange. Cargado por


genotipul grupelor de sange ce medicament elimină paraziții din organism

Autor: Spînu Adriana Grupa de sânge reprezintă o metodă de a clasifica sângele indivizilor în funcție de prezența pe membrana eritrocitară a unor structuri glicoproteice sau lipoproteice, cu caracter antigenic aglutininogene și a unor anticorpi ce reacționează cu acestea aglutinine.

Exprimarea antigenelor pe suprafața eritrocitară este determinată genetic, deci apartenența la un anumit grup sanguin are caracter ereditar.

genotipul grupelor de sange seminte de in

Principalul scop în cunoașterea și împărțirea indivizilor pe grupe de sânge este evitarea accidentelor cauzate de incompatibilitatea antigenică accidentele posttransfuzionale, boala hemolitică a nou născutului.

Eritrocitele prezintă o structură antigenică foarte complexă. Dintre aceste antigene, pot da reacții imunologice, însă nu toate prezintă genotipul grupelor de sange în practica medicală curentă. Importante din punct de vedere al implicațiilor clinice sunt antigenele sistemului ABO și Rh, deoarece acestea pot provoca accidente transfuzionale în cazul incompatibilității dintre grupa primitorului și donatorului sau în cazul incompatibilității în sarcină.

Se pot întâlni toate combinațiile posibile între grupele sistemului ABO și grupele Rh. Antigenele celorlalte sisteme sunt în principiu de interes medico-legal stabilirea paternității, indentificarea sângelui unei persoane etc. De asemenea, prezența unor antigene pe eritrocitele unui individ pot fi asociate cu apariția anumitor sindroame de exemplu se consideră că prezența antigenului Kell are legătură cu sindromul McLeodiar altele sunt corelate cu rezistența la infecții exemplu: lipsa antigenului Duffy scade susceptibilitatea de infecție cu Plasmodium Vivax, ce produce malaria.

Primul sistem antigenic eritrocitar descoperit a fost sistemul ABO, acesta fiind și cel mai bine studiat. El a genotipul grupelor de sange descoperit de Genotipul grupelor de sange Landsteiner în anultot el fiind și cel care a descoperit sistemul Rh, în anulîmpreună cu Alexander S. Descoperirea lui Karl Landsteiner a făcut ca transfuziile să reprezinte o practică terapeutică fundamentală și eficientă, în contrast cu perioada dinaintea acestei descoperiri, când transfuziile aveau șanse foarte mici de reușită și genotipul grupelor de sange considerate proceduri medicale disperate.

Noțiuni de genetică Pentru sistemul ABO, producerea de factori antigenici se află sub controlul unor perechi de gene alele adică situate în același loc pe doi cromozomi pereche și care codifică diferitele expresii ale aceluiași caracter sau aceleiași funcții a organismului. Când genele alele de pe cei doi cromozomi omologi sunt identice, individul este homozigot pentru caracterul antigenic controlat de gena respectivă în cazul de față pentru antigenul de grupă sanguină.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dacă alelele sunt diferite, individul este heterozigot. Genotipul este dat de alelele situate pe cromozomii omologi, iar fenotipul este conturat prin prezența sau absența antigenelor pe suprafața eritrocitelor. De exemplu, un om cu fenotip B poate avea genotipul BB, fiind numit homozigot, sau BO, fiind heterozigot. Dacă se cunoaște grupa sanguină a părinților se poate stabili genotipul fătului. Antigenele sistemului Rh sunt controlate de un complex genic, format din 3 perechi de gene, ce ocupă locusuri apropiate pe un cromozom și identice cu genotipul grupelor de sange de pe cromozomul omolog.

Genele sunt structurate pe 3 genotipul grupelor de sange C-c, D-d, E-e. Pe un cromozom poate exista o singură genă dintr-o pereche, deoarece ele ar ocupa același locus genic.

genotipul grupelor de sange negi pe organele feminine

Genele ce controlează exprimarea acestor caractere antigenice eritrocitare se transmit ereditar, după legile mendeliene. Importanță practică au însă doar cele de pe suprafața eritrocitelor.

Sinteza antigenelor sistemului ABO începe încă din luna a 3-a de viață intrauterină, se definitivează la aproximativ 6 luni — 1 an după naștere, după care antigenele rămân neschimbate pentru toată viața. Antigenele au structură glicoproteică, având ca structură de bază un lanț polipeptidic de care se leagă lanțuri oligozaharidice, prin legături covalente.

Antigenele A, B, H derivă dintr-un precursor comun, cu structură proteolipidică, de care este atașat un lanț format din patru monozaharide, ultima și cea care alcătuiește capătul liber fiind galactoza. Dacă la molecula genotipul grupelor de sange galactoză se atașează o moleculă de fucoză proces mediat de o transferază codificată de gena H se formează antigenul H.

Acesta reprezintă substratul pentru sinteza antigenelor A, respectiv B, a căror producere este controlată de trei grupe de gene: A, B și O. Genele A și B codifică fiecare câte o transferază, ce duce la formarea antigenului A, respectiv a antigenului B. Antigenul A se formează prin atașarea la antigenul H a unui rest de N-acetil-galactozamină. Antigenul B rezultă din atașarea la antigenul H a unui rest de D-galactoză. Gena O nu parazit profilactic nicio transferază, deci în prezența acesteia antigenul H rămâne neschimbat, fiind prezent pe genotipul grupelor de sange de grup 0.

Dacă pe cromozomii omologi genele alele sunt la fel de exemplu doar tip A sau doar tip Beritrocitele individului vor avea un sigur antigen A sau B. Același lucru este valabil și pentru cazul în care pe unul din cromozomi se află gena A sau B, iar pe celălalt gena O individul va prezenta tot un singur antigen pe eritrocite.

¡Te damos la bienvenida a Scribd!

Însă, dacă una din genele alele este reprezentată de gena A, iar cea de pe cromozomul omolog de gena B, pe eritrocite vor fi prezente ambele antigene, în cantități aproximativ egale.

Principala diferență dintre cele două grupe este că prezența genei A1 face ca transformarea substanței H în antigen A să fie aproape completă, iar gena A2 transformă doar parțial antigenul H. Factorul A1 este detoxifiere colon hofigal factor tare și are un caracter antigenic intens, iar factorul A2, numit și factorul slab, are un caracter antigenic slab.

Acest lucru se întâmplă pentru că indivizii cu genotipul AA și AO au același fenotip, având grupa sanguină A. În funcție de modul de apariție, există aglutinine naturale și imune. Cele naturale apar în plasmă în lipsa existenței aglutinogenelor specifice. Modul în care ele apar este neclar, în condițiile în care organismul nu a luat niciodată contact cu antigenul.

Genotipul grupelor de sange naștere, titrul anticorpilor este aproape nul, începând să crească între luna a2-a și luna a8-a, ajunge la un maxim la vârsta de ani, apoi scade lent, dar progresiv, pe toată perioada vieții.

Ce este genotipul

De obicei, titrul anticorpilor α este mai mare decât titrul anticorpilor β, iar titrul aglutininelor în general este mai mare la cei cu grupa 0 decât la cei cu grupa A sau B. Aglutininele imune apar consecutiv unei imunizări, unui contact cu antigenul, realizat de obicei prin transfuzii de sânge incompatibil, prin sarcini cu feți având grupă incompatibilă cu cea a mamei, sau prin pătrunderea în organism a unor bacterii sau virusuri ce prezintă structuri biochimice asemănătoare antigenelor eritrocitare.

Aceștia induc o hemoliză mai puternică fată de anticorpii naturali. Copiii sub 1 an, genotipul grupelor de sange, bolnavii cu boala Hodgkinleucemie limfatică cronică, agamaglobulinemie sau mielom multiplu au un titru foarte scăzut al anticorpilor, sau aceștia pot fi chiar absenți.

Grupele sistemului ABO Se descriu 4 grupe principale: grupa 0 — pe eritrocite nu este prezent nici aglutinogenul A, nici B; în plasmă se găsesc ambele aglutinine α și β ; grupa A — pe suprafața eritrocitelor se găsește antigenul A, iar în plasmă este prezentă aglutinina β; grupa B — poartă pe suprafața eritrocitelor antigen B, iar în plasmă aglutinina α; grupa AB — pe suprafața eritrocitelor sunt prezente ambele aglutinogene, iar din plasmă lipsesc aglutininele; Grupele sanguine ce se întâlnesc mai des sunt A și 0, B și AB fiind mai rare.

Figura 2: Antigeni prezenți în diferite tipuri de sânge RH Grupul de sânge Grupa de sânge RH este determinată de prezența sau absența factorului Rh pe suprafața celulelor roșii din sânge.

Grupa sanguină a unui individ rămâne neschimbată pe parcursul vieții, cu excepția cazurilor de transplant de măduvă sau prin adiția sau dispariția unor antigene în infecții, boli maligne sau boli autoimune, ce pot implica schimbarea grupei de sânge. După cum se observă, la un individ nu se pot găsi antigenul și aglutinina corespunzătoare. Serul fiecărui individ conține anticorpi împotriva antigenelor care nu există pe eritrocitele sale.

Diferența dintre genotip și grupul de sânge

Dacă antigenul eritrocitar intră în contact cu anticorpul specific, se produce aglutinarea agregare și liza hematiilor. Un fenotip special, întâlnit foarte rar este fenotipul Bombay.

Indivizii acestui grup se caracterizează prin lipsa genei H, ceea ce face ca ei să nu prezinte pe eritocite niciunul dintre antigenele menționate mai sus, în schimb prezintă în ser anticorpi anti-A, anti-B și anti-H.

Ca o consecință, aceste persoane nu pot primi sânge decât de la cei cu același grup sanguin.

genotipul grupelor de sange virusul papilomului cum se tratează

Implicații clinice și importanța grupului ABO Cunoașterea grupei de sânge este importantă în special pentru determinarea compatibilității în cazul transfuziilor de sânge necesare în urgențe, precum hemoragiile, stările de șoc, septicemiileintoxicațiile acute. Incompatibilitatea dintre serul primitorului și cel al donatorului poate avea efect letal. Este indicat ca transfuzia să se facă cu ser din grupa primitorului, mai ales dacă se transfuzează peste ml de sânge.

  • Probleme rezolvate cu grupe de sange Problema 1 Mama are grupa de sânge 0 iar tatăl are grupa de sânge AB.
  • Subgrupe AB0[ modificare modificare sursă ] S-a constatat o lipsă de omogenitate mai ales la grupa A în pivința afinității pentru aglutininele specifice α.
  • Legile lui Mendel - Wikiwand
  • Negi genitali tratament la barbati
  • Figura 2: Antigene prezente în diferite tipuri de sânge Grupul de sânge RH Grupul sanguin RH este determinat de prezența sau absența factorului Rh pe suprafața globulelor roșii.
  • Diferența dintre genotip și grupa sanguină - - Știri

În transfuzii limitate, aglutininele din plasma donatorului nu prezintă genotipul grupelor de sange pericol pentru hematiile primitorului, deoarece titrul acestora este foarte mic și genotipul grupelor de sange poate cauza un efect nociv, datorită diluției în sângele primitorului. La un volum de transfuzie mai mare de de ml, aportul masiv de aglutinine poate produce aglutinarea intravasculară a eritrocitelor ce au pe suprafață antigenul omolog.

Se poate efectua și un test încrucișat pentru precauție, ce presupune punerea în contact a eritrocitelor donatorului cu serul primitorului, in vitro. În majoritatea cazurilor, mama aparține grupului 0, iar fătul are una dintre grupele A, B. O altă variantă presupune ca mama să aparțină grupului A, iar sângele fătului să fie de grup B, precum și viceversa.

Luând în considerare faptul că aglutininele sistemului ABO apar în organismul uman fără necesitatea unui contact cu antigenul, boala hemolitică a fătului poate apărea încă de la prima sarcină. Sistemul Rh Un alt antigen genotipul grupelor de sange pe eritrocite este antigenul D, ce aparține sistemului Rh, numit astfel deoarece a fost descoperit pentru prima dată în sângele unei maimuțe, Macacus Rhesus.

Diferența dintre genotip și grupa sanguină - 2021 - Știri

El face parte dintr-un grup de antigene ce alcătuiesc sistemul, dar spre deosebire de celelalte elemente, are caracter antigenic foarte crescut. Sistemul Rh are 6 antigene, împărțite în 3 perechi: C-c, D-d, E-e. Ele apar din prima luna de viață intrauterină, independent de sistemul ABO și au, față de antigenele acestui sistem, o densitate mai mică pe suprafața eritrocitara.

Au structură lipoproteică, fiind integrate în stratul lipidic de suprafață al hematiilor. Serul uman al persoanelor Rh negative nu conține în mod normal anticorpi pentru acest antigen. Aceștia se dezvoltă după ce genotipul grupelor de sange ia contact cu antigenul Rh transfuzii, sarcini cu feți Rh pozitivi.

Medicament antihelmintic vacantel contact este cel de sensibilizant.

Military Lessons: The U.S. Military in the Post-Vietnam Era (1999)

Al doilea generează reacții grave. La pacienții Rh negativi, prima transfuzie cu sânge Rh pozitiv este bine suportată, deoarece este necesar un contact sensibilizant pentru producerea de anticorpi. Durata persistenței anticorpilor anti-D în sânge este variabilă.

Importanța sistemului Rh Este important ca înainte de o sarcină, să fie cunoscute caracteristicile Rh ale ambilor părinți. Anticorpii sistemului Rh sunt în principal imunoglobuline G, ce au greutate moleculară mică și de aceea pot traversa bariera placentară. Cât timp fătul se află în uter, circulația sanguină a acestuia este separată de cea genotipul grupelor de sange mamei datorită barierei genotipul grupelor de sange, așadar hematiile fătului nu iau contact cu circulația maternă.

În ultimile săptămâni de sarcină se produc leziuni placentare ușoare, ce pot pune în contact hematiile fătului cu sângele mamei și astfel să apară aglutinine anti-D.

genotipul grupelor de sange tenia arcadia

Primul copil se naște normal, deoarece titrul anticorpilor produși de mamă este mic, dar la următoarele sarcini anticorpii anti-D formați trec bariera placentară, se atașează de membranele eritrocitare ale fătului, determinând captarea hematiilor de către macrofagele splenice și distrugerea genotipul grupelor de sange hemolizăcu apariția hiperbilirubinemiei apare icterul neonatal și anemiei hemolitice. Hematiile fetale pot intra în contact cu sângele matern și mai devreme, în primele luni de sarcină, din cauza unor hemoragii sau în cazul sarcinilor extrauterine.

Incompatibilitatea Rh materno-fetală implică necesitatea monitorizării acestor tipuri de sarcină. Conflictul imunologic între mamă și făt poate duce la apariția eritroblastozei fetale boala hemolitică a nou-născutuluiajungând până la moartea în uter a fătului hidropsul fetal. Totuși, acest tip de transfuzie se recomandă doar în urgențe majore cum ar fi hemoragia masivăîn cazul absenței stocului de sânge Rh- și doar la bărbați.

Determinarea grupei sanguine și a Rh-ului Determinarea grupelor de sânge se face prin aglutinare in vitro. Determinarea aglutinogenelor se face prin amestec de hematii de la pacient cu seruri hemotest A, B, 0 seruri ce conțin aglutinine α sau β. Testul se poate face pe o lamă de sticlă metoda este numită Beth-Vincent sau în tuburi de sticlă metoda Monly-Mosso.

genotipul grupelor de sange boisson détox gingembre